Liban: sunt necesare instrumente mai bune pentru abordarea crizei refugiaților
Refugiați în proces de relocare în Europa, refugiați palestinieni ce trăiesc de ani de zile în tabere, organizații internaționale și ONG-uri locale – aceștia au fost interlocutorii deputaților de la comisia pentru libertăți civile ce au vizitat Libanul în perioada 19-22 septembrie. Misiunea acestora a fost de a evalua situația din Liban în calitate de legislatori pentru viitoarele reguli privind relocarea refugiaților.
Deputații europeni lucrează în momentul de față la reformarea legislativă a sistemului de azil UE. Au început discuțiile referitoare la cadrul european comun de relocare propus de Comisie în iulie. Delegația comisiei pentru libertăți civile, condusă de Claude Moraes (Regatul Unit, S&D), a mers în Liban pentru a înțelege cum reacționează țara la criza refugiaților. Înainte, aceasta a făcut vizite la Calais și în Grecia și Turcia.
Libanul este țara cu cel mai mare număr de refugiați pe locuitor: peste un milion de sirieni și sute de mii de palestinieni. Unul din patru locuitori este refugiat. „Libanul a depășit cu mult eforturile UE în reacția la criză și s-a descurcat foarte bine în condiții foarte dificile”, a spus domnul Moraes într-o declarație după vizită.
Fluxul de refugiați a afectat grav infrastructura vitală a țării, precum educația și sănătatea. Limitarea dreptului de a munci face ca mulți sirieni să fie exploatați și săraci. „Oamenii trăiesc în condiții înfiorătoare, în apartamente supra-aglomerate împărțite de mai multe familii, în parcări subterane, fără apă, toalete sau electricitate”, a spus domnul Claude Moraes.
Și cei 280.000 de refugiați palestinieni trăiesc în condiții dificile, majoritatea acestora locuind în 12 tabere precum cea din Shatila, și depind de UNRWA pentru servicii de bază precum educația și sănătatea.
Cum poate ajuta UE
UE a alocat un ajutor de peste 776 de milioane de euro pentru comunitățile vulnerabile din Liban de la începutul crizei, dar pentru Claude Moraes, „este urgent ca UE să adopte instrumente legislative care să funcționeze și să contribuie la reducerea presiunii demografice în țări precum Libanul și care să prevină destabilizarea în regiune”.
